Psalm

Habar n-am
și cred că nici Tu nu știi să-mi spui de ce.

E suferința, răul și durerea.
Înțeleg pedeapsa
ce o merită pe drept
ticăloșii, rătăciții, păcătoșii.

Dar copiii?
De ce se nasc fără aripi?
Unii doar ca să guste suferința,
și durerea,
și amarul,
și moartea?

Tu ești bun și tare, nu?

De ce nu-i leac pentru orice boală?
Arată-ne buruiana lui Galen,
dă-ne înțelepciunea lui Socrate,
ca să-ți fim Ție
îngeri păzitori
zi și noapte.

Pentru îngerii Tăi —
copiii
pe care i-ai chemat la Tine.

Tu, Doamne Bun,
Tată și Iubire.

Nu înțeleg,
și poate nu voi înțelege.

Dar îmi las inima
în mâinile Tale,
așa frântă cum e.

Și cred —
în liniștea care vine de la Tine.